Biserica Ortodoxă ne învaţă că moartea este despărţirea sufletului de trup. Sfânta Scriptură (Biblia) arată că atunci când “omul merge la locaşul său de veci”, trupul trebuie “să se întoarcă în pământul din care a fost luat, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat” (Eccleziastul 12, 7).

Moartea unuia dintre creştini, este, fireşte, prilej de îndurerare şi de întristare. Când se întâmplă decesul, familia trebuie să anunţe preotul parohiei din care decedatul face parte, solicitând slujitorului bisericesc toate informaţiile necesare. Nu ne vom ocupa aici de problemele socio-administrative care angajează alte instituţii (oficiul stării civile, medicul specialist în eliberarea documentului de constatare a decesului, firma de pompe funebre, administraţia cimitirului etc.), ci numai de aspectele în care Biserica şi slujitorii săi sunt implicaţi.

Preotul este cea mai autorizată persoană la care membrii familiei trebuie să apeleze. Astfel şi preotul îşi ia măsurile cuvenite pentru a împlini cum se cuvine slujbele de pomenire şi înmormântare. Când un creştin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de derută, întrucât apar păreri şi tradiţii diferite în legătură cu datinile ce înconjoară ceremonia înmormântării. Pentru a evita atât confuziile, dar şi superstiţiile şi datinile fără sens, ori care nu au legătură cu credinţa creştină ortodoxă, este bine să luați legătura cu preotul.

După ce preotul a fost consultat la biserică sau prin telefon (00352 251054), se fixează cu firma de pompe funebre, data şi ora înmormântării.

Pentru slujba Înmormântării sunt necesare:

• certificatul de deces
• un colac sau o pâine
• o sticlă de vin
• colivă (pentru cei care știu sa o facă)
• o lumânare mare pentru preot și eventual, lumânări mici pentru cei prezenți.