Doamne Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob si al semintiei lor celei drepte, Cel ce ai facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu numele Tau cel temut si slavit, inaintea Caruia toate se tem si tremura din pricina atotputerniciei Tale,-pentru ca nimeni nu poate sa stea inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale asupra celor pacatosi.

Nemasurata si neajunsa este si mila fagaduintei Tale, caci Tu esti Domnul cel preainalt, bun, indelung-rabdator si mult-milostiv, Caruia ii pare rau de rautatile oamenilor.

Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit si dupa multimea indurarilor Tale ai hotarat pocainta pacatosilor, spre mantuire. Asadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru Avraam si Isaac si Iacob, care nu Ti-au gresit Tie, ci ai pus pocainta mie, pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii.

Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic a cauta si a privi la inaltimea cerului, din pricina multimii nedreptatilor mele. Strans sunt eu cu multe catuse, incat nu pot sa-mi ridic capul si nu am nici loc de odihna, pentru ca Te-am maniat si rau am facut inaintea Ta,- n-am implinit voia Ta, nici am pazit poruncile Tale, ci fapte urate am facut, inmultindu-mi smintelile.

Dar acum imi plec genunchii inimii, rugand bunatatea Ta si zicand: Am pacatuit, Doamne, am pacatuit si faradelegile mele eu le cunosc,- insa tot eu cer, rugandu-Te: iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma pierde din pricina faradelegilor mele, si nici nu ma osandi la intuneric sub pamant, caci Tu esti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine bunatatea, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul, dupa mare mila Ta si Te voi preaslavi in toate zilele vietii mele,- caci pe Tine Te slavesc toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor.

Amin.