Botezul este Taina prin care omul, prin întreita afundare în apă și prin rostirea formulei botezului de către săvârșitor, curățindu-se de păcatul strămoșesc și de păcatele personale făcute până atunci, se renaște spre o viață nouă, se face părtaș roadelor răscumpărării prin jertfa Crucii și devine membru al Bisericii.
Taina botezului, instituită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin cuvintele „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19), se săvârșește, de obicei, la 40 de zile după nașterea copilașului.
După porunca expresă a Mântuitorului, administrarea Tainei Botezului apare drept parte integrantă din însăși misiunea apostolică, având un caracter universal, iar după Înălțare, la Cincizecime, vedem pe Sfinții Apostoli botezând pe noii convertiți (F. Ap. 2, 38). Din ziua Cincizecimii, respectiv din momentul în care Mântuitorul, după moartea, învierea și înălțarea Sa, a trimis Duhul Sfânt asupra ucenicilor adunați în Ierusalim și s-a constituit Biserica, botezul apare actul prin care cineva devine membru al noii comunități.
Pentru primii creștini, un lucru era cert: pentru a deveni membru al Bisericii, pentru a fi creștin, trebuia să fii botezat. Prin el deveneai membru al poporului lui Dumnezeu, deschizându-se drumul Împărăției.