Marele istoric român, Nicolae Iorga, spunea în celebra sa lucrare ,,Bizanț după Bizanț”, că întreaga măreție, frumusețe și trăire a culturii și teologiei bizantine au continuat să existe în spiritualitatea spațiului ortodox românesc și slav.

Ortodoxia românească, ortodoxia rusească și ortodoxia sârbească au continuat și aprofundat spiritualitatea bizantină și, atunci când Dumnezeu a rânduit, au împărtășit-o, sub presiunea vremurilor, mai mult sau mai puțin favorabile, și fraților căutători de Adevăr din Occidentul creștin.

Astfel, alături de familiile nobile bizantine plecate după 29 mai 1453 în Apus, și familiile nobile precum și marii oameni de cultură și păstrători ai tradiției și spiritualității ortodoxe rusești, îndepărtați de furia revoluției bolșevice din 1917, au împărtășit frumusețea și profunzimea teologiei ortodoxe.

Fugit din calea urgiei comuniste instalate în România după al doilea Război Mondial, marele mitropolit Visarion Puiu va aduna sub binecuvântarea și păstorirea sa pe toți românii ortodocși aflați în exil cultural și politic. Sub păstorirea sa, până la momentul libertății de la 1989, s-au înființat numeroase comunități ortodoxe românești.

În anul 1995, din încredințarea și binecuvântarea Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost înființată parohia "Nașterea Domnului" Luxembourg având ca păstor pe Părintele Constantin Duțuc din Suceava, România. Mandatul Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost îndeplinit de către noul Mitropolit ortodox român din Occident, Înalpreasfințitul Serafim Joantă, la data de 12 decembrie, 1995.

Bucurându-se de toată ospitalitatea și prețuirea părintelui Joseph Pierre Ries, parohul romano-catolic, de devotamentul și prețuirea pentru frumusețea Ortodoxiei, a surorii Mariette Leuck, de susținerea membrilor de nădejde a comunitaţii româneşti din Luxemburg, Şerban si Victoria Macovei cu fiii Cristofor si Ciprian, Gheorghe si Carolina Lazu, Osvaldo si Antoneta Andreescu Tavaloni, Paul si Viorica Stanciu, având experiența dobândită în timpul pastorației din România, unde a restaurat integral Mănăstirea Teodoreni, datând din 1597, vechea ctitorie a familiei Movilă alături de Mănăstirea Sucevița, a ctitorit biserica parohiei Siminicea precum și frumoasa biserica a parohiei ,,Sfântul Andrei” din Suceava, părintele Constantin Duțuc a continuat misiunea de păstorire și sfințire a membrilor comunității relatată ca o icoană în cuvinte de către doamna Natalia Maria Duruș într-un articol aniversar din cotidianul "Lumina":