Marele istoric român, Nicolae Iorga, spunea în celebra sa lucrare ,,Bizanț după Bizanț”, că întreaga măreție, frumusețe și trăire a culturii și teologiei bizantine au continuat să existe în spiritualitatea spațiului ortodox românesc și slav.

Ortodoxia românească, ortodoxia rusească și ortodoxia sârbească au continuat și aprofundat spiritualitatea bizantină și, atunci când Dumnezeu a rânduit, au împărtășit-o, sub presiunea vremurilor, mai mult sau mai puțin favorabile, și fraților căutători de Adevăr din Occidentul creștin.

Astfel, alături de familiile nobile bizantine plecate după 29 mai 1453 în Apus, și familiile nobile precum și marii oameni de cultură și păstrători ai tradiției și spiritualității ortodoxe rusești, îndepărtați de furia revoluției bolșevice din 1917, au împărtășit frumusețea și profunzimea teologiei ortodoxe.

Fugit din calea urgiei comuniste instalate în România după al doilea Război Mondial, marele mitropolit Visarion Puiu va aduna sub binecuvântarea și păstorirea sa pe toți românii ortodocși aflați în exil cultural și politic. Sub păstorirea sa, până la momentul libertății de la 1989, s-au înființat numeroase comunități ortodoxe românești.

În anul 1995, din încredințarea și binecuvântarea Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost înființată parohia "Nașterea Domnului" Luxembourg având ca păstor pe Părintele Constantin Duțuc din Suceava, România. Mandatul Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost îndeplinit de către noul Mitropolit ortodox român din Occident, Înalpreasfințitul Serafim Joantă, la data de 12 decembrie, 1995.

Bucurându-se de toată ospitalitatea și prețuirea părintelui Joseph Pierre Ries, parohul romano-catolic, de devotamentul și prețuirea pentru frumusețea Ortodoxiei, a surorii Mariette Leuck, de susținerea membrilor de nădejde a comunitaţii româneşti din Luxemburg, Şerban si Victoria Macovei cu fiii Cristofor si Ciprian, Gheorghe si Carolina Lazu, Osvaldo si Antoneta Andreescu Tavaloni, Paul si Viorica Stanciu, având experiența dobândită în timpul pastorației din România, unde a restaurat integral Mănăstirea Teodoreni, datând din 1597, vechea ctitorie a familiei Movilă alături de Mănăstirea Sucevița, a ctitorit biserica parohiei Siminicea precum și frumoasa biserica a parohiei ,,Sfântul Andrei” din Suceava, părintele Constantin Duțuc a continuat misiunea de păstorire și sfințire a membrilor comunității relatată ca o icoană în cuvinte de către doamna Natalia Maria Duruș într-un articol aniversar din cotidianul "Lumina":

20 de ani de Ortodoxie românească la Luxembourg
20 Decembrie 2015

Biserica, în topologia satului românesc, este situată pe o colină, în mijlocul satului, astfel încât clopotele bisericii să fie auzite în fiecare gospodărie, iar locașul să fie văzut din orice punct te-ai afla. Biserica St. Mathieu din Luxembourg e situată în valea râului Petrusse, în cartierul Pfaffenthal, înălțându-şi turla spre ceea ce locuitorii orașului numesc „Podul Roşu”. Podul Roşu şi Pfaffenthal leagă oraşul vechi - cu ale sale înalte ziduri-mărturie - de oraşul nou, răsărit peste noapte, ca şi în poveştile româneşti - din sticlă şi oţel. Aici, la această intersecţie a drumurilor şi vremurilor, Biserica St. Mathieu găzduieşte, de 20 de ani încoace, Parohia Ortodoxă Română „Naşterea Domnului” Luxembourg.

Aici coboară ca să înalţe rugăciune creştinii români ortodocşi duminica și în sărbători.

Părintele Constantin Duţuc este cel care a întemeiat, a crescut nucleul şi a dat vizibilitate parohiei ortodoxe române de aici. Instalarea părintelui Constantin s-a realizat, la cererea credincioşilor, în 12 decembrie 1995, de către IPS Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. La începutul activităţii sale în această parohie, numărul românilor din Luxembourg era relativ mic, de aproximativ 100 de familii. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană parohia s-a dezvoltat într-o comunitate închegată, cu aproximativ 1.200 de familii în prezent.

De la statutul de „asociație” la cel de „biserică de stat”

Un moment important în această evoluţie a fost ziua de 25 aprilie 2005, când, în calitatea sa de preşedinte organizator al Întrunirii Românilor de Pretutindeni, părintele Constantin Duţuc a luat parte la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Neumünster Abbey (iniţial mănăstire benedictină, astăzi centru cultural). Cu această ocazie, părintele a organizat în Biserica St. Mathieu un Te Deum la care au participat români de pretutindeni. Putem afirma deci că primii români în Luxembourg şi reprezentanţii lor spirituali au avut o contribuţie de întemeietori ai imaginii, cuvântului şi credinţei româneşti ortodoxe în Luxembourg.

În Marele Ducat al Luxembourgului 46% din populaţie este de altă naţionalitate decât luxemburgheză, fiind pe primul loc în Europa ca număr de „străini”. Prin eforturile părintelui Duţuc de a dezvolta bune relaţii cu Biserica Romano-Catolică şi prin grija Marelui Duce Henri şi a Ducelui Moştenitor Guillaume, Biserica Ortodoxă Română se bucură de recunoaştere şi preţuire în Luxembourg. Unul din cele mai bune exemple este trecerea Parohiei „Naşterea Domnului” de la statutul de „asociaţie” la cel de „biserică de stat” în 11 iunie 2004, decizie adoptată în Consiliul de Stat, votată în Camera Deputaţilor şi semnată de Marele Duce al Luxembourgului, Henri de Luxembourg.

„Raza de lumină care mi-a descoperit dragostea lui Dumnezeu”

Biserica din Luxembourg este o biserică vie: se împlinește cu fiecare copil care se botează, cu fiecare creştin care îşi găsește drumul aici, cu fiecare Sfântă Liturghie care se slujeşte. „Pentru mine, acest loc este spitalul de vindecare a sufletelor, raza de lumină care mi-a descoperit dragostea lui Dumnezeu şi rugăciunea, m-a învăţat răbdarea şi smerenia”, ne-a spus Gabriela Gheorghe, una dintre româncele care trăiesc în Luxembourg.

Activităţile parohiei în afara Bisericii St. Mathieu reprezintă, pentru mulți, prima întâlnire cu comunitatea. Astfel, şi pentru mine, cel dintâi contact cu comunitatea din Luxembourg a fost cu ocazia expoziţiei „Icoana din sufletul copilului”, organizată în perioada 6-21 octombrie 2007 în Catedrala Notre-Dame din Luxembourg de parohia românească de aici, în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi Asociaţia „Urmaşii Sfinţilor Brâncoveni”. Expoziţia a cuprins 150 de icoane pe sticlă şi lemn pictate de copiii din România şi din comunităţi româneşti de peste hotare, premiate la diferite ediţii ale concursului „Icoana din sufletul copilului”, concurs organizat anual, din 1993, de Patriarhia Română, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi cu Ministerul Culturii şi Cultelor. Presa locală de limba germană şi franceză a prezentat elogios evenimentul, sub¬liniind capacitatea acestei expoziţii de a crea legături, înţelegere şi prietenie dincolo de comunicarea prin cuvânt. Această expoziţie s-a înscris în cadrul manifestărilor de capitală culturală europeană a oraşelor Luxembourg şi Sibiu.

Astfel de activităţi creează repere creştin-ortodoxe româneşti pentru cel puțin trei tipuri de comunităţi: comunitatea locală, doritoare de schimburi culturale; românii care sunt lipsiţi de reperele creştine tradiţionale din țară şi copiii români născuţi în afara ţării.

Un alt fel de „acasă”

Reperele comunităţii Parohiei „Naşterea Domnului” din Luxembourg se construiesc atât prin Liturghiile şi slujbele din duminici şi sărbători în Biserica St. Mathieu, cât şi prin activităţile adiacente: activitatea corului parohiei (sub conducerea profesoarei Adriana Drăgan) prin concertele de colinde cu adulţi şi copii; evenimentele cu scop caritabil din preajma marilor sărbători; cursurile de catehism organizate în fiecare duminică de soția părintelui, Daniela Gabriela; cursurile de limbă oferite gratuit de sora Mariette, de naţionalitate luxemburgheză şi o membră de nădejde a comunităţii parohiei; integrarea tinerilor bursieri prin oferirea de găzduire în familiile credincioşilor. Biserica adună credincioşii la săvârşirea Sfinţirii apei în fiecare primă zi din lună, iar parohul bisericii românești săvârşeşte, de două ori pe lună, Sfânta Liturghie la închisoare și vizitează pe deținuți marţi şi miercuri.

Prin grija comunităţii, au fost achiziţionate icoane la toate sărbătorile şi la toţi sfinţii importanţi, Biserica St. Mathieu fiind astfel luminată de chipurile sfinţilor ortodocşi. Ne simţim din ce în ce „mai acasă” în această biserică, care ne-a primit şi în care, în viitorul apropiat, vom avea posibilitatea de a ridica un iconostas.

Poziţia părintelui Constantin în Delegaţia Bisericilor Creştine din Luxembourg şi în Consiliul Bisericilor Creştine din Luxembourg, precum şi întreaga sa activitate preoţească ne-au câştigat respectul şi preţuirea din partea Bisericii Catolice şi a celorlaltor Biserici creştine, astfel încât Biserica St. Mathieu, printr-un act de concesionare, va deveni casa noastră sufletească pentru următorii 20 de ani.

„Biserica din Luxembourg e un spaţiu al bucuriei sufletești, o comunitate închegată, unde sentimentul de familie creştină e susţinut şi încurajat de părintele Constantin, care ne înconjoară cu multă dragoste. Aici am cunoscut puterea rugăciunii”, subliniază Camelia Ștefania Bojan, membră a comunității românești de aici”.

Întreaga lucrare a comunității românești ortodoxe de la Luxemburg și-a găsit împlinirea în bucuria momentului sacru din data de 28 mai, 2017. În prezența Eminenței Sale Jean Claude Holerich Arhiepiscopul Bisericii Romano Catolice din Marele Ducat de Luxembourg, a Excelenței Sale Domnul Ambasador al României în Marele Ducat de Luxembourg Lilian Zamfiroiu, a autorităților ecleziale și de stat luxembourgheze, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi format din Pr. Paroh Constantin Duțuc, Pr. Emanuel Duțuc, Pr. Cristian Petrache, Pr. Panagiotis Moschonas, Pr.Zoran Radivojević, Pr.Georges Machtalère, Pr. Ioan Duțuc, Pr. Modest Boiciuc, Diacon Dumitru Dura, Diacon Ion Tîrgoală, Înalpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Europei Centrale și de Nord a resfințit altarul și biserica.

Actul de sfințire a fost citit în limba franceză de domnul Claudiu Bojan, epitropul comunității, iar în românește de părintele Ioan Duțuc, din Suceava, având următorul cuprins: